Limita zăpezilor veșnice
- – reprezintă limita altitudinală deasupra căreia relieful este în permanenţă acoperit de zăpada şi gheaţă;
- – este influenţată de relief şi climă, prezentând variaţii de la Ecuator la Poli:
- condiții climatice: temperatura medie anuală sub 0° (mai precis sub -2°) şi zăpadă în cantităţi suficiente;
- condiţii impuse de relief: regiunile cu temperaturi medii anuale sub 0° se găsesc la peste 5000 m în zona caldă, apoi limita scade la 3000 m în zonele temperate, ajunge la sub 1000 m în Islanda şi atinge 0 m la Cercul Polar.
Localizarea pe harta fizică a lumii a regiunilor cu zăpezi veşnice
 |
Legendă
|
| Fig. 1 Localizarea regiunilor cu zăpezi veșnice 1Appenzeller, Tim (2007), The Big Thaw, National Geographic Magazine, Iunie 2007 | |
Formarea gheții și a ghețarilor
- – zăpada care nu se topeşte se acumulează în straturi din ce în ce mai groase, care se tasează sub propria greutate;
- – în decursul anilor, masa de zăpadă, căreia i se adaugă continuu alte straturi, suferă o transformare lentă devenind progresiv mai densă;
- – tasarea în continuare a straturilor inferioare produce o creştere mai accentuată a densităţii, care produce structura caracteristică a gheţarului;
- – ajuns la o anumită densitate, gheţarul va începe să se deplaseze lent, dar semnificativ în timp, sub acţiunea greutăţii sale, determinând fisuri sau crăpături profunde în propria sa structură.
|
|
|
Fig. 2 Tasarea straturilor de gheaţă, Gheţarul Angel, Munţii Stâncoşi, Parcul Naţional Jasper, Canada |
Fig. 3 Deplasarea gheţarului, Gheţarul Mer de Glace, Munţii Alpi, Franţa |
Procesele glaciare
- – exaraţie (eroziune glaciară);
- – transport (al materialelor erodate sau căzute de pe versanţi);
- – acumulare (bucăţile de rocă formează morene pe fundul văii, lângă versanţi sau în partea frontală a limbii de gheaţă).
|
| Fig. 4 Morenă laterală afectată de şiroire, Gheţarul Athabasca, Munţii Stâncoşi, Parcul Naţional Jasper, Canada |
Forme ale reliefului glaciar
- – circ, încadrat de versanţi abrupţi pe care sunt grohotişuri;
- – vale glaciară în trepte (alternanţe de praguri şi bazinete depresionare, morene).
|
||
| Fig. 5 Gheţar alpin: A. circ glaciar; B. limbă glaciară suprapusă pe vale glaciară; C. crevase; D. morenă frontală; E. Rymaie; F. prag glaciar; G. morenă de suprafaţă; H., J. morene laterale; I. morenă de fund | ||
|
||
|
Fig. 6 Crevase în Gheţarul Mer de Glace, Munţii Alpi, Franţa |
Fig. 7 Circ glaciar rămas în urma topirii gheţarului, Munţii Stâncoşi, Canada |
Fig. 8 Vale glaciară, Valea Yoho, Munţii Stâncoşi, Canada |
Tipuri de ghețari
- de calotă
- – care ocupă suprafeţe extinse şi au grosimi ce depăşesc uneori 3000 de metri;
- – se găsesc în Antarctica (cca. 14 milioane km2), în Groenlanda (cca. 1,7 milioane km2), Islanda (ocupă peste 1/6 din insulă);
- – deversează în ocean blocuri imense de gheaţă, numite iceberguri.
- montani
- – alpini: întâlniţi în Munţii Alpi, au circ glaciar şi o limbă de gheaţă care coboară în lungul văii mai mulţi kilometri; creează un relief cu circ, vale, praguri, morene glaciare;
- – pirineeni (gheţari de circ): întâlniţi frecvent în Munţii Pirinei; au doar circ, deoarece zăpada căzută, pe de o parte, şi gheaţa topită, pe de altă parte, sunt aproximativ egale cantitativ; se găsesc în apropierea limitei zăpezii permanente;
- – himalaieni: întâlniţi în Munţii Himalaya; dau naştere la limbi de gheaţă de sute de kilometri care se unesc, neavând un circ propriu-zis;
- – în formă de stea: se întâlnesc în craterele unor vulcani inactivi, mai ales pe Kilimandjaro; gheaţa care iese din crater formează limbi mici de gheaţă.
|
|
| Fig. 9 Gheţar de calotă, Parcul Naţional Skaftafell, Islanda | Fig. 10 Limba Gheţarului Vatnajökul coboară în Laguna Jökulsárlón, Islanda |
|
|
| Fig. 11 Gheţar alpin, Glacier des Bossons, Munţii Alpi, Franţa | Fig. 12 Gheţar de circ, Gheţarul Andromeda, Munţii Stâncoşi, Canada |
|
|
|
Fig. 13 Gheţar în stea, Kilimandjaro, Tanzania2 |
Fig. 14 Gheţar himalaian, Himalaya, India3 |
